Calatorie Ucraina
#1
Scris 17 aprilie 2008 - 01:42
Ati fost careva anul asta in Ucraina? Ceva sfaturi? Calitatea drumurilor, a combustibililor (in special motorina), comportamentul politistilor, vamesilor, etc.
Au ceva taxe de drum?
Proud to be Renault F1 fan
#2
Scris 21 aprilie 2008 - 09:25
Va salut pe toti.
Ati fost careva anul asta in Ucraina? Ceva sfaturi? Calitatea drumurilor, a combustibililor (in special motorina), comportamentul politistilor, vamesilor, etc.
Au ceva taxe de drum?
Nimeni? Nimic?
Proud to be Renault F1 fan
#3
Scris 21 aprilie 2008 - 10:26
happiness is not around the corner. happiness is the corner.
#4
Scris 21 aprilie 2008 - 11:10
#5
Scris 21 aprilie 2008 - 02:25
Aceasta postare a fost editata de R&D: 21 aprilie 2008 - 02:25
Proud to be Renault F1 fan
#6
Scris 23 aprilie 2008 - 11:50
... deci, dupa bulgari se pare ca si ucrainienii ne-o iau inainte
Too Old to Rock and Roll: Too Young to Die (© Jethro Tull 1976)
#7
Scris 01 iulie 2008 - 10:59
Sambata, 28.06.2008 m-am intors din Ucraina dupa o saptamana petrecuta acolo.
Pentru ca este o destinatie destul de necunoscuta chiar daca este vecina cu noi, vreau sa povestesc pe scurt experientele avute.
Am pornit duminica dimineata, 22.06.2008 din Cluj, cu masina personala, un Ford Mondeo 2.0TDDI, 2 persoane.
Destinatia era un sat din sudul Ucrainei, Vrublivtsi unde trebuia sa particip ca si voluntar la o tabara pentru copii cu handicap motor. Deci ruta noastra, dupa iesirea pe la vama Siret orasul Chernivtsi, apoi orasul Kamenets-Podolskiy, satul Kulchivtsi, si apoi satul Vrublivtsi.
Ampornit dimineata buna (pe la ora 6) ca sa am destul timp in Ucraina sa gasesc destinatia inainte de lasarea serii. In Romania, am ales ruta Cluj-Reghin-Toplita- Piatra Neamt - Suceava-Siret dat fiind faptul ca drumul Bistrita VDornei este din ce in ce mai rau pe unele portiuni asfaltul lipsind cu desavarsire. Din Toplita, bazandu-ma pe navi, am fopst dus prin Gheorgheni-Bicaz, prin cheile bicazului, nu pe la coada barajului prin Poiana Largului.
Am folosit un PDA cu MioMap, pe care am gasit chiar si acel sat. Asta m-a facut sa fiu mai.. lenes si sa nu iau o harta rutiera tiparita sau sa ma uit pe viamichelin.
La iesire din tara, in Siret, stiam ca este un Petrom. Am facut plinul acolo, la o statie mica, care mi-a adus aminte de vremea lui Ceausescu. Doar 2 pompe cu diesel euro4 si petrom95. Alimentarea o facea un angajat al statiei, acompaniat de croncanitul unui stol de ciori aciuate in plopii care strajuiau drumul si statia. Cu rezervorul plin, am pornit spre granita, si am vazut ca in afra localitatii SIret, pe dreapta, aproape de punctul de trecere este un Petrom modernizat... statie mare cu toate sortimentele de combustibil.
La vamesii Romani am prezentat pasaportul si am trecut mai departe, nu era aglomeratie.
La partea Ucrainieana, erau doar femei, imbracate in uniforme militare. Te trageau pe dreapta, si iti dadeau sa completezi o hartie cu 2 parti (plecare/sosire) pentru fiecare persoana. Aveai de scris destul pe ele. Mai primeai inca 2 hartii cu numarul masinii si numarul de persoane din ea. Dupa ce treceai de filtrul asta mai mergeai 10-20 de metri unde erau gheretle vamesilor. Si aici, tot femei. Lua una din hartiile date de prima femeie, referitoare la masina. Apoi ne prezentam la ghiseu cu pasapoartele, hartiile de sosire/plecare completate si actele masinii (RCA si certificat de inmatriculare). Dupa cateva zeci de minute, primeai pasaportul cu viza si o parte din hartia completata, stampilata. Ajunsi la masina, a trebuit sa deschidem portbagajul, dar nu si bagajele. Am fost intrebati de scopul vizitei si de destinatie. Apoi, una dintre femei l-a coborat din masina pe cel care statea pe scaunul din dreapta, a dat la o parte prsul si a inceput sa pipaie mocheta. Ne-au intrebat de bani (un rezident are voie sa introduca 3000USD iar un strain 1000USD cash). Am spus ca avem in jur de 1000 de euro amandoi si am plecat mai departe. Chiar la iesire din vama, astepta un barbat , militar, cu Kalashnikov-ul la gat, care ne-a luat una dinitre hartiile pe care scria numarul masinii si numarul de persoane din masina. Cand am oprit acolo, au aparut doi tipi, unul ne-a intrebat de asigurari de sanatate (le aveam), apoi am inteles ca el vroia sa ne faca asigurari daca nu aveam, iar celalalt tinea un teanc de grivne, moneda nationala a Ucrainei, si ne oferea schimb avantajos. Am refuzat si am plecat mai departe.
La inceput, drumul parea o autostrada. Separare de sensuri, doua benzi pe sens, dar dupa 3-4 km, separarea dispare, dispare si cea de-a doua banda... ba pe alocuri si marcajul.
Partea buna este ca drumurile mari nu au gropi. Asfaltul este f.f. valurit, mai mult te legeni decat sa mergi inainte, dar nu erau gropi. Si drumul era lat... la urcare cu doua benzi care din pacate se terminau brusc fara nici o avertizare. Trebuia sa intuiesti unde se termina, altfel te trezeai in sant sau in padure.
Multa politie pe drumuri, probabil de ce era weekend? Aveau ceva radare ca si un pistol, pe care le tineau inmana si citeau viteza... Marea majoritatea a masinilor sunt masini slabutze... din anii 70-80... 90% Lada. Cu toate astea a trebuit sa ma dau de multe ori la o parte, circulam cu 90-120km/h... si erau Lada cu portbagaj deasupra cu tot felul de bagaje care mergea mai repede... pe valurile alea parca era vedete rapide.
Cand am intrat in primul oras, Chernivtsi, am dat de piatra cubica.. si aceleasi denivelari. La 50km/h e greu sa circuli. SI in Budapesta mai au drumuri cu piatra cubica, dar in Chernivtsi este mai rau.
Plus de asta, ca tacamul sa fie complet, naviu-l se pierde... si ne arata ca suntem undeva pe camp... probabil nu avea decat cateva strazi principale. Am plutit dupa simturi o vreme, apoi am oprit sa intrebam pe cineva de directia spre Kamenets-Podolskiy. Toate indicatoarele erau scrise in alfabetul chirilic (pe drumurile importante, din cand in cand erau scrise si in alfabetul latin numele localitatilor mari). Ne-au raspuns foarte amabili, si au confirmat ca suntem pe drumul bun.. urmand sa facem o seride de viraje stg. drt. stg. si sa iesim pe drumul principal tot inainte. La ei, "da" se spune "da".. si la inceput am crezut ca stie vorbi romaneste ).
Am iesit din oras, si NAVI-ul si-a revenit... a regasit locatia pe harta. Dar tot traiam cu regretul ca nu am luat nici o harta tiparita a rutei noastre... apoi m-am gandit ca poate exista 2 localitati cu acelasi nume (ca si in Romania de altfel... Cheia (BV) sau Cheia (PH)). Ma simteam nesigur pe faptul ca ne indreptam intr-adevar spre ceea ce cautam.. mai ales ca toate indicatoarele aratau distanta pana la Kelmintsi (scris si in latina) si nicaieri pana la Kamenets-Podolskiy.
Am oprit la o benzinarie, in afara localitatii, sa intreb. Ce m-a socat era faptul cum erau la ei benzinariile. Mai bine spus, cazematele . Cel care incasa banii, ii incasa printr-un sertar ca si la banca, inchis ermetic intr-o casuta circulara cu diametrul de ~ 4-5 metri. Un alt tip era afara si servea la pompa... Cel dinauntru parea nervos si agitat ca il intreb... apoi a venit tipul de afra si foarte amabil mi-a confirmat ca suntem pe ruta buna, dupa ce i-am aratat unde trebuie sa ajungem. Probabil, ca si in Romania sau mai mult, benzinariile sunt tintele jafurilor...
Intrand pe drumurile secundare au aprut gropile... amri , foarte mari si dese. Dupa ~ 550km si 9 ore de mers am ajuns in satul Vrublivtsi. Acolo trebuia sa gasim tabara... numaita "Pescarusul" (Chaika in ucrainiana). De acolo Navi nu ne mai ajuta deloc, dar oamenii erau mult mai amabili... ca si in Romania de altfel, cu cat te indepartezi de orase oamenii au mai mult timp si amabilitate. Problema era ca noi intrebam doar de "pescarus".. si ei ne-au trimis undeva pe campie ) probabil sa-i vedem cum zboara .
Vazand ca nu mai putem merge cu masina, intr-un fel de disperare am intrebat de tabara in romana si engelza. Surpriza... tabara si tabara inseamna acelasi lucru . Asa ca un tanar cu un microbuz ne-a explicat cum sa ajungem.
Am gasit tabara, am stat acolo pana sambata, acolo avand translatori engelezi a fost ok. Am discutat multe lucruri, una dintre recomandari a fost sa nu alimentez decat de la Shell. Sau minimum Lukoil... dar nu e recomandabil. Sub nici o forma de la benzinarii noname. Pretul la diesel era 6.8-7 grivne per litru. Deci ~3RON. Oricum, nu am alimentat deloc din Ucraina, distanta fata de granita era sub 200km, deci dus intors am putu sa ma descurc lejer cu un plin, alimentand putin undeva dupa Piatra Neamt.
Fiind in tabara, nu am cumparat nimic, nici nu am schimbat bani. Am fost in vizita intr-un magazin (exista Metro la ei si alte cateva lanturi de hypermarketuri locale),se putea plati cu cardul, comert civilizat, preturi mai mici din cate se spunea, produse similare cu cele din Romania (suc, dulciuri etc.).
Sambata , la intoarcere, era si mai multa politie pe strazi. Am mers aproximativ regulamentar, deci nu m-au oprit. La ei nu se circula cu lumini aprinse, nu se semnalizeaza depasirea, nu se tine cont de liniile continue (nici noi nu suntem mai breji, probabil). Parcul auto e mai invechit decat in Romania. Cateva sensuri unice mi-au pus la incercare orientarea si viteza de reactie, dar deja in mare stiam drumul, asa ca a fost ok.
La granita, am primit din nou cele 2 hartii cu nr. masinii si numarul de pers., am fost verificati la acte, am lasat cele doua hartii stampilate primite la intrare in tara si am trecut relativ lejer de vama ucrainieana.
La romanii controlul era mai anevoios si mai strict. Au intrebat de tigari, ne-au deschis un bagaj in care aveam haine, si dupa ~ 1 ora de asteptat la ambele vami am trecut in Romania.
Ca si parere personala, Ucraina este acuma acolo unde eram noi prin 98-2001. Dar in ritmul in care ne miscam avem sanse sa fim depasiti
Proud to be Renault F1 fan
1 useri citesc subiectul
0 membri, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi