Nea Marin Miliardar
Domnul "Popescu" e un personaj cum rar mai intalnesti. E foarte vorbaret, deschis si sincer. Are cam 65 de ani, e slab mort si masoara cam 1.65 Locuieste undeva in nordul tarii, in Moldova. Cand vorbeste nu intelegi nimic din ce spune, efectiv trebuie sa te chinui sa prinzi esenta vorbelor lui; o amestecatura de cuvinte. Hainele pe care le poarta sunt cu 2 numere mai mari, asta pe langa faptul ca sunt model 1965. Are foarte multe puncte in comun cu personaul din "Nea Marin Miliardar" Pur si simplu iti sare in ochi pe strada.
Domnul "Popescu" a venit astazi la noi la societate sa cumpere o clapa cu aranjor, asa cum ne-a promis, de sfantul ILIE. El mai are o clapa cu aranjor cumparata de unde lucrez, a mai venit cu ea in service in ultimul an de 2 ori. Domnul "Popescu" e atat de sincer incat ar putea fi extraordinar de usor caracterizat ca o gura sparta.
Clapa cu aranjor pe care a cumparat-o el nu e cea mai ieftina, din contra e top of the line; 13900 RON. Toti colegii mei deja stiau unde locuieste, ca e profesor de religie, canta din placere si mai canta si pe la evenimente pe la el la tara. Mai stiau ca s-a imprumutat de bani la sora-sa si ca mai are alte doua surori de unde de asemenea, s-a imprumutat de bani. La ce ii trebuie lui cel mai tare aranjor de pe piata, doar el stie.
Cand am ajuns la serviciu, Nea Popescu tocmai lega cu o sfoara de jur imprejur cutia clapei, care e o cutie voluminoasa si grea (20 Kile). Ce e drept a avut cum sa se gandeasca la modalitatea de a o cara, deoarece a plecat azi noapte la 12 din Barlad, cu trenul. Pana la Barlad a venit cu masina, mai departe i-a fost frica sa conduca. In orice caz, a venit cu una dintre surorile lui, asa ca avea cine sa il ajute. L-am vazut cum se chinuie cu clapa si mi-am zis ca astia nu o sa poata cara nici macar 50 de metri de ea.
I-am sugerat un taxi, dar mi-a zis ca ultima oara i-au luat 40 de lei de la gara si ca si-a luat teapa, asa ca acum s-a pregatit cu bilete de tramvai, ca stie drumul pana la gara si ca sora-sa il ajuta. M-am gandit ce m-am gandit si am zis ca astia nici macar nu ajung la gara, in plus ca obiectul e foarte scump. Cine stie cine ii praduieste pe drum, mai ales cum Nea Popescu e gura sparta, se imprieteneste cu toti si le povesteste tuturor cat a costat clapa. Asadar, am iesit cu un coleg repede dupa ei sa ii ducem pana la gara, macar sa ne asiguram ca ajunge omul cu clapa la tren.
Bineinteles ca in cele 2 minute scurse Marin nu parcursese decat vro 20 de metri si sfoara deja se desfacuse. I-am urcat cu tot cu clapa intr-o masina, si colegul dus cu ei a fost. Intre timp, urc sa vaporizez cu colegii la o cafea si sa mai povestim de Nea Marin.
Eu: La 13900 de ron macar un ride pana la gara bonus sa-i acordam, cine stie cum il fura careva pana acolo.
Coleg: Pai a dat 14800 de ron pe clapa
Eu: Cum, nu i s-a acordat reducerea de 200 de EUR Standard?
Coleg: Pai colegii de la vanzari au intarziat, tu ai intarziat, iar factura i-a facut-o contabilul, care nu stia de reducere...
Eu: Da-mi telefonul lui Nea Marin
Coleg: N'are
Eu: Nici fix, nimic. Sora-sa?
Coleg: N-au....
Eh si asa l-am sunat eu pe colegul din duba, si l-am rugat sa-l paseze pe nea Marin la telefon.
I-am spus ca are 3 variante, ca ii pot trimite banii prin curier sau ca ii pot trimite de banii astia, tot prin curier o extensie de memorie pentru clapa. Ne-a Marin mi-a spus ca o lasa pe sora-sa la gara cu clapa si ca vine el repede la birou sa ia banii. I-am explicat ca la gara sunt numai vagabonzi, ca nu are timp sa vina si sa ajunga la gara inapoi in timp util si i-am spus ca ma astepte in sala de asteptare, unde e paza cu sora-sa si cu clapa, ca ajung eu la ei in 20 de minute cu banii cash. I-am mai explicat sa nu se bage cu nimeni in seama, sa evite orice discutie si in special SA EVITE TAXIMENTRISTII de acolo!
Plec de la birou, ajung in 15 minute la gara, parchez intr-o fuga si dau sa alerg inspre sala de asteptare! Dar surpriza! Nea Marin, impreuna cu sora-sa si cu clapa erau la intrarea din gara si stateau de vorba cu toti taximetristii pirati. Taximetristii pirati deja stiau cine sunt, unde lucrez, ce a cumparat, cat a costat si care e scopul vizitelei mele. Mi-am pus mainile in cap!
L-am tras pe Nea Marin, pe sora-sa si pe clapa 10 metri mai intr-o parte. I-am certat, Nea Marin insista ca sunt baieti de treaba, ca sunt cuminti. I-am spus ca majoritatea sunt niste hoti si l-am rugat sa-mi semneze factura de retur, dispozitia de plata, factura noua si ma pregateam sa il duc in sala de asptetare sa ii dau restul, deoarece locul nu era potrivit sa scot 850 de RON cand....
-Baaa cine faci tu ba hoti? Baaa, io sunt aicea de 30 de ani, ma cunoaste garda, ma cunoaste toti!
Cum probabil ca le luasem prada de sub ochi, iar intre timp s-au strans inca vro 5 in jurul meu, evident cunosteau cine sunt si care e scopul vizitei si au inceput sa ma ameninte. Cum eu eram nervos le-am arata grupul de polisti care era la 20 de metri distanta si i-am intrebat care dintre ei vrea sa mearga la sectie.
In cele 10-15 secunde trecute eu eram atent la taximentristi si cand m-am intors sa-l iau de brat pe nea marin sa ne mergem in alta parte sa ii pot da banii, ia-l de unde nu e; Nea Marin se evaporase.
Urmatoarea ora mi-am petrecut-o in gara perpedes cautandu-l pe Nea Marin, pe sora-sa sau pe clapa. De negasit. Am verificat salile de asteptare, am verificat casa de bilete, am verificat toaleta, am verificat iesirile, am verificat peroanele. Din rau un mai rau!
Intr-un final i-am zarit pe peron, mancand din doi hot dogi. Asteptau trenul care tocmai sosea pe peron.
Nea Marin: Pai cand am vazut ca se strang atatia taximetristi, noi am plecat. Am si uitat de bani.
Sora-sa: Eu chiar am zis? Ce facem? Il lasam pe baiat singur? Dar am zis ca te descurci, ca esti din bucuresti si stii pe cine sa suni.
Eu: Ia domne banii d-aici, sa te vad urcat in tren, acum. Telefon mobil de ce n-ai, cand iti cumperi?
Nea Marin: Pai s-a stricat cand plouat.
Sora-sa: Da, cand eram in gradina ne-a prins ploaia.
Nea Marin: Dar am zis ca trebuie sa-mi iau acum
Sora-sa: Noi eram in gradina plantam rosii si a venit ploaia dintr-o data
Nea Marin: Nu stii cand ploua, era un telefon cu cartela.
I-am urcat in tren, mi-am luat la revedere, i-am rugat sa isi tina gura inchisa si m-am carat.
S-am incalecat pe sa, si v-am spus povestea asa.
Aceasta postare a fost editata de lexus: 20 iulie 2012 - 09:53