Eu nu mă simt �n siguranţă �ntr-un stat �n care primarul (nu guvernul sau parlamentul, ci un simplu primar) �şi poate permite să vină peste mine şi să-mi spună: "Băi gulie, ia, valea de-aici, hai cară-te �n mă-ta că am nevoie de terenul tău. C�t face coşmelia ta? 1000? Bine, ia aicea 500 şi cară-te. Valea!"
Exact aşa s-a �nt�mplat �n anii '50. Dădea buzna un grangur peste tine, se uita la casă, zicea "Da, �mi place. Pe-asta o iau. Căraţi-vă de-aici!" şi-ţi dădea fie o locuinţă de schimb (mică, de obicei �mpreună cu altă familie), fie o sumă modică cu care să-ţi cumperi două cămăruţe �ntr-un cartier fără pretenţii. Ştiu asta, pentru că nici familia mea n-a fost scutită de aşa ceva.
Pe vremea lui Ceauşescu era la fel. Mulţi dintre noi au uitat, dar dacă Ceaşcă vroia ceva nou, "modern", demola un cartier �ntreg, iar pe oameni �i muta �n Otopeni la blocuri cu WC-uri �n curte.
Care-i diferenţa dintre proiectul lui Videanu şi naţionalizările din anii 50? Sau dintre Videanu şi Ceauşescu? Eu nu văd nici una. Poate că din America se vede altfel, dar eu de-aici chiar că nu reuşesc să disting vreo diferenţă. Diferenţa este că Videanu a fost ales democratic, iar Ceauşescu şi Gheorghiu-Dej nu. �n rest, totul pare la fel.
A, dacă proprietarii ar fi mulţumiţi de compensaţii, atunci ar fi totul OK. Dar �n cazul nostru se pare că unii nu s�nt. Dacă greşesc, dacă proprietarii s�nt mulţumiţi de compensaţii, atunci discuţia asta nu mai are sens şi eu �mi retrag afirmaţiile şi mă declar satisfăcut.
Aceasta postare a fost editata de VladSoare: 19 noiembrie 2006 - 04:51
