http://www.catavenci...rtii_0_659.html
Pe drumul mării, în localitatea Murfatlar – locul de naştere al preşedintelui României –, nimic nu-ţi dă de bănuit că în apropiere s-ar afla o autostradă. Cu o echipă de detectivi buni poţi totuşi să descoperi un indicator verde, de mărimea unui plic poştal, ascuns după un agent de circulaţie uitat în intersecţie din anii ’80. Pe plic scrie cu alb „A2“, deşi formatul e A5. De aici şi pînă la autostrada dintre Murfatlar şi Agigea, aia pe care a anunţat-o Boagiu la televizor ca şi cum ar fi anunţat inaugurarea podului Bucureşti-Paris-New York, e cale lungă.
Să zicem că pînă la urmă ieşi din labirintul prăfuit, nesemnalizat şi plin de gropi, şi intri pe autostradă. În cazul ăsta ar fi bine să ieşi imediat sau să dai în marşarier mai tare decît TIR-ul care vine pe contrasens şi care, spre deosebire de tine, ştie deja că autostrada e, de fapt, o şosea simplă, cu o bandă pe sens. Şanse să scapi ar fi, fiindcă basculantele pline cu pietriş nu depăşesc 120 la oră din cauza bitumului vălurit, iar tot ce ai tu de făcut e să te fereşti de bolovanii care sar din remorci şi ţi se rostogolesc spre parbriz cu a doua viteză cosmică. Odată trecut de primul şoc, supravieţuieşti: n-ai cum să atingi o viteză la care să-ţi poţi cauza rău pe o suprafaţă atît de denivelată. Sînt porţiuni unde peste asfaltul de bază, topit de un soare care nu pricepe infrastructură, nu s-a mai turnat pelicula finală, protectoare, iar utilajele de şantier, care se întrepătrund cu circulaţia spre Litoral, sapă în şosea, în cîrdăşie cu gravitaţia, un relief nou. Dar visul noii autostrăzi nu durează mult. După 20 de kilometri se sfîrşeşte, aşa cum orice coşmar are obiceiul, cu o imagine tare. Pe două picioare de beton se reazemă un biscuit armat. E o secvenţă de pod în sine, o verigă care nu uneşte nimic altceva decît două coclauri, o vertebră din coloana unei autostrăzi-dinozaur, dispărută încă înainte să apară. Cei care trec pe sub acest monument al cretinismului trebuie să creadă că „se lucrează“, că „e aproape gata“, că, în fine, „vom avea autostrăzi“. Dacă Guvernul e în stare să dea în folosinţă o asemenea ambuscadă auto, înseamnă că disperarea are planuri mari. Ca să nu se mai dărîme noaptea ceea ce se fură ziua, Mitul Meşterului Emil cere noi sacrificii umane: cele obţinute cu modernizarea statului par să nu fie de-ajuns.
Daca te trezesti dimineata si nu vezi soarele, inseamna ca esti mort sau esti soarele.
