Anul acesta a început revoluţia dual-core în lumea smartphone-urilor. În fruntea mişcării s-au aflat Motorola cu al lor Atrix 4G şi LG cu al lor Optimus 2x, acum intrat în cartea recordurilor ca şi primul smartphone cu procesor dual-core. Samsung, pe de altă parte, au stat în umbră şi i-au aşteptat pe ceilalţi să lanseze trendul, venind apoi din umbră pentru a-l perfecţiona. Astfel a luat naştere Samsung Galaxy S II, un model mult-aşteptat şi un urmaş de seamă al, probabil, celui mai de succes smartphone al anului trecut, Galaxy S.
Samsung au mizat pe succcesul modelului precedent şi nu s-au înşelat, precomenzile depăşind chiar şi cele mai optimiste previziuni ale acestora, numărând aproximativ 3 milioane cu câteva săptămâni înainte de lansare (Galaxy S a atins numărul de 10 milioane de modele vândute anul acesta în ianuarie). Încă odată, Samsung au mizat pe un procesor producţie-proprie, pe specificaţii menite să spargă recordurile pieţei, un display a cărui definiţie nu poate fi decât "best-in-business" şi promisiunea unei pleiade de funcţii multimedia, inclusiv capabilitatea de înregistrare şi redare de video FullHD (1080p). Vom vedea în continuare dacă Galaxy S II se ridică la nivelul aşteptării şi al ancitipaţiei pentru care nu găsesc alt termen de comparaţie decât nebunia revoluţiei iPhone 4.
DESIGN ŞI CONSTRUCŢIE
Construcţia telefonului, ca şi în cazul precedentului, constituie un subiect predispus la păreri divergente. Şi de data aceasta Samsung au ales să meargă pe o construcţie doar din plastic în încercarea de a reduce pe cât posibil greutatea aparatului. Unii, printre care şi eu, ar putea strâmba uşor din nas la o astfel de decizie în cazul unui telefon cap-de-linie. La fel am strâmbat din nas şi când am fost confruntat cu opţiunea de a cumpăra un Galaxy S şi nu m-am putut înşela mai tare.
Plasticul în care este îmbrăcat Galaxy S II dă cu adevărat impresia unui aparat scump, materialele par a fi de cea mai înaltă calitate, iar telefonul se simte extraordinar în mână. În ciuda lipsei totale a metalului, senzaţia pe care o lasă este impresionantă cel puţin, totul este foarte bine îmbinat, nu scârţâie la o strângere mai puternică, iar capacul de pe spate, cu modelul în relief asigură o priză foarte bună a telefonului, spre deosebire de modelul precedent cu al său spate lucios şi alunecos. O singură observaţie este că acelaşi capac din spate, după îndepărtare lasă o impresie mai puţin sigură, fiind destul de flexibil. Pe de altă parte, asta înseamnă şi că nu se va crăpa în cazul unui şoc mai puternic.
Partea din faţă este neagră, plană, semănând foarte mult modelul precedent. Cu telefonul stins, singurele elemente care deranjează armonia minimalistă sunt butonul central şi difuzorul, precum şi logo-ul Samsung. Per total, construcţia este una armonioasă, rezistentă şi oferă o senzaţie deosebită, atât ca şi aspect, ca priză, ca greutate, totul pare a fi în echilibru, iar profilul subţire compensează mărimea generoasă a display-ului. În ciuda lipsei metalului, Samsung Galaxy S II nu pare nici pe departe un aparat ieftin sau construit pe fugă.
DISPLAY ŞI BATERIE
Un simplu review nu poate descrie cu acurateţe senzaţia primului contact cu display-ul acestui telefon. Samsung Galaxy S avea deja un display cu niste culori şi un contrast uimitoare, dar suferea de mici neajunsuri, printre care configuraţia tip PenTile a sub-pixelilor şi o tentă rece a culorilor (chiar uşor albăstruie). Galaxy S II rezolvă aceste probleme cu al său display SuperAMOLED Plus, noua invenţie a celor de la Samsung, care este pur şi simplu uimitor. La o rezoluţie de 800x480 de pixeli şi o diagonală de 4.3" nu se poate lăuda nici pe departe cu densitatea ecranului lui iPhone 4, dar în mod clar se poate măsura cu el lejer în ceea ce priveşte calitatea reproducerii culorilor, a contrastului şi, mai ales, a nivelelor de negru. În concluzie, display-ul trebuie văzut pentru a realiza cu adevărat calitatea, dar în opinia mea este cel mai bun display la ora actuală pe piaţă.
Bateria, în schimb, nu este unul din punctele forte ale acestui bolid, aşa cum era probabil de aşteptat, ţinând cont de display-ul generos, dar şi de pleiada de funcţii care pur şi simplu te fac să nu îl poţi lăsa din mână. Aceasta a menţinut telefonul pe linia de plutire îndeajuns de mult cât să ajung acasă şi să îl conectez la priză la o utilizare relativ intensă: ascultat muzică pe drum către şi înapoi de la birou, câteva apeluri şi câteva jocuri şi o doză moderată de navigare pe Internet şi, bineînţeles, permanenta conexiune cu serviciile Google (sincronizare contacte, calendar, mail) şi sociale (Facebook, Twitter cu acutalizare la o oră). Probabil, ca şi în cazul predecesorului, că durata de viaţă a bateriei va fi oarecum îmbunătăţită după câteva update-uri de software. Totuşi, în condiţiile de faţă, nu vă aşteptaţi să scoateţi mai mult de o zi din acest monstru mobil
PERFORMANŢE ŞI DOTĂRI
Samsung Galaxy S II se vrea a fi cel mai rapid smartphone la ora actuală şi nu se dezminte. Nu cred că am mai văzut până acum un telefon rulând Android şi mişcându-se atât de fluid cu software-ul din fabrică. Fără exagerare, pot spune că procesorul din dotare îşi face treaba cu vârf şi îndesat, căci nu am simţit în niciun moment că ceva mă ţine în aşteptare, nu am avut timpi morţi sau momente de "gândire". Hardware-ul cu care producătorul l-a dotat include un procesor Samsung Exynos 4210 dual-core tactat la 1.2GHz cu core ARM Cortex A9, un GPU ARM Mali-400 şi 1GB de RAM. În stilul caracteristic Samsung, memoria RAM este partiţionată, GPU-ul şi aplicaţiile şi serviciile de bază (serviciile de apel, conexiuni wireless, bluetooth, etc.) având rezervate propria bucată (independent de şi invizibil pentru utilizator), rămânând în cele din urmă în jur de 450MB pentru aplicaţiile celelalte. Faţă de cei 120MB liberi pe care îi avea Galaxy S la o primă pornire, este o creştere binevenită.
Sistemul de operare cu care aparatul vine preinstalat este Android 2.3.3 Gingerbread (aproape) cea mai nouă versiune a binecunoscutului sistem de operare de la Google. Spre deosebire de HTC care au ales încă de la început calea re-cosmetizării totale a sistemului de operare până la punctul în care dă senzaţia unuia proprietar, Samsung a umblat doar în anumite puncte esenţiale, atât cât să îi dea un aer distinctiv, dar fără a "săpa" prea adânc în meandrele Androidului. Interfaţa TouchWiz, binecunoscută de la atât-de-popularul Galaxy S revine într-o formă ceva mai aerisită (impresie ajutată şi de diagonala ceva mai mare a display-ului), dar cu aceleaşi elemente de bază, precum bara de scurtături din partea inferioară a ecranului şi meniul de aplicaţii îndeajuns de iPhone-like încât să facă orice dezertor al taberei Apple să se simtă ca acasă, dar îndeajuns de personalizat încât să aibă o identitate proprie.
Printre îmbunătăţirile aduse interfeţei TouchWiz se numără o sistem nou şi mai intuitiv de organizare a widget-urilor, Samsung înlocuind meniurile normale Android cu un sistem ce permite vizualizarea concomitentă a listei de widget-uri şi a ecranelor desktop, permiţând o navigare mai uşoară între acestea şi o organizare mult mai uşoară. Acelaşi lucru este valabil şi la meniul de aplicaţii, paginile putând fi rearanjate în ordinea dorită de utilizator, putându-se adăuga pagini noi şi chiar foldere în cadrul meniului. Flexibilitatea pare să fi fost cuvântul cheie în dezvoltarea noului TouchWiz.
Samsung a decis să includă şi câteva funcţii mai mult sau mai puţin utile, dar îndeajuns de impresionante încât să te tenteze să le utilizezi măcar ocazional. Mulţumită giroscopului integrat (pe lângă accelerometrul deja obligatoriu la orice telefon de genul), se pot executa operaţiuni precum mărirea şi micşorarea paginilor web prin apropierea/depărtarea mobilului în timp ce două degete ating ecranul, sau schimbarea ecranului curent de desktop la organizarea widget-urilor prin aplecarea telefonului către stânga sau dreapta.
Browser-ul a fost şi acesta mult îmbunătăţit, fiind nu doar mai rapid mulţumită hardware-ului superior, dar venind şi cu câteva adiţii de fineţe, precum posibilitatea de a face zoom-out până la o vedere panoramică a tuturor paginilor deschise concomitent. Pentru devoratorii de multimedia, însă, cea mai interesantă funcţie va fi, probabil, posibilitatea (de asemenea urmare a hardware-ului puternic) de a reda filme 1080p direct în browser cu o fluiditate de invidiat. Iar Samsung s-au ţinut de cuvânt, performanţele pe acest front sunt la înălţime.
Pe partea de conectivitate mi-a fost imposibil să găsesc ceva care Samsung Galaxy S II să nu puncteze. Telefonul este quad-band, funcţionând în reţele GSM 850/900/1800/1900 şi UMTS 850/900/1900/2100 şi putând, astfel, fi folosit absolut oriunde în lume unde există o infrastructură GSM. În termeni de conexiuni de date, HSDPA-ul este prezent şi suportă viteze de până la 21Mbps, iar HSUPA asigură viteze de upload de până la 5.76Mbps. Pentru cei care preferă conexiunile WiFi celei de Internet Mobil, există posibilitatea conectării la reţele 802.11a/b/g/n. În plus, acesta suportă şi standardele DLNA, WiFi Direct şi oferă posibilitatea folosirii telefonului ca şi WiFi hotspot. Bluetooth este de asemenea prezent în varianta 3.0.
Fiind un telefon cu veleităţi multimedia, ne aşteptăm ca acesta să asigure o calitate superioară a experienţei audio-vizuale. Iar Galaxy S II nu dezamăgeşte. Camera de 8MP este însoţită, de această dată, şi de un LED flash, destul de ok pentru poze în medii întunecate, dar, în mod evident, cu utilitate limitată. În condiţii de iluminare corespunzătoare, însă, calitatea pozelor este extraordinară (pentru un telefon mobil), în timp ce calitatea filmărilor la rezoluţie FullHD (1920x1080) nu lasă nicio preferinţă nesatisfăcută în domeniul imagisticii. Telefonul înregistrează fluent video 1080p la 30fps lăsând departe în urmă concurenţa la acest capitol.
Calitatea audio în căşti este uimitoare, telefonul făcând lejer posesia unui MP3 player inutilă. Căştile incluse în pachet sunt identice cu cele de la modelul vechi, de calitate superioară, dar o telecomandă pe fir ar fi fost binevenită, ţinând cont de pretenţiile mobilului în această privinţă. Player-ul de muzică permite (dacă mai era cazul să menţionez) crearea şi editarea de playlist-uri, conţine câteva preset-uri de egalizare şi efecte spaţiale, precum şi suport pentru mod Dolby 5.1. Per total, o experienţă audio aproape imbatabilă în lumea telefoanelor mobile. Singurul care se apropie este iPhone-ul, unde experienţa Apple pe piaţa playerelor transpare în interfaţa aplicaţiei de muzică, în modul acesteia de organizare, în funcţiile pe care le oferă, iar aici atât Samsung cât şi Google în general mai au de lucru până să ofere o experienţă similară, deşi sunt pe drumul cel bun. iPhone este, însă, puternic dezavantajat de calitatea îndoielnică a căştilor din pachet, aceleaşi ca şi cele incluse cu iPod-urile şi de o calitate inadmisibil de proastă ţinând cont de nivelul de preţ în care ne învârtim.
Ca să atingem, măcar tangenţial, şi funcţia de bază a acestui aparat, voi spune că în convorbire calitatea audio este impecabilă. Trăiesc într-o zonă cu semnal slab spre foarte slab şi acolo unde multe telefoane se chinuie să menţină o conversaţie, Galaxy S II se descurcă admirabil, abţinându-se de la a mă lăsa să vorbesc singur, ceea ce constituie un mare plus de încredere că nu vă va lăsa la greu.
AVATARUL EVOLUŢIEI
Samsung Galaxy S II este un urmaş de seamă pentru Galaxy S, unul dintre cele mai bine vândute smartphone-uri ale anului trecut. Acesta continuă cu aplomb fascinanta poveste de succes începută de Samsung anul trecut şi este unul dintre puţinele smartphone-uri de pe piaţă care se apropie şi chiar egalează iPhone în termeni de timpi de răspuns ai interfeţei, ai vitezei de reacţie şi a timpilor morţi inexistenţi. Cum probabil Apple va scoate cât de curând un urmaş pentru iPhone 4, rămâne de văzut la finele anului cine va fi rege al vânzărilor. Samsung va avea, totuşi, un avans de câteva luni bune, aşa cum are şi faţă de cel mai de seamă concurent al său din tabăra HTC, anume Sensation. Acesta din urmă aduce ca şi noutate un ecran qHD (960x540), introdus iniţial de către Motorola în modelul lor Atrix, dar este doar o unitate SuperLCD, ceea ce se traduce prin contrast redus, redare mai puţin fidelă a culorilor, precum şi unghiuri de vizibilitate mai scăzute decât bijuteria coroanei Samsung. Totodată, venerabilul HTC Sense a ajuns o imagine iconică, dar per total neschimbată de la HTC Hero încoace şi deja se simte oarecum învechit, în ciuda îmbunătăţirilor constante aduse de HTC, precum şi un consumator avid de resurse.
Samsung Galaxy S II este la ora actuală cel mai performant smartphone Android de pe piaţă şi o investiţie sigură în viitor. În lumea constant-schimbătoare a terminalelor mobile, acest nou model stă în fruntea generaţiei noi de aparate multimedia cu configuraţii care ar face primele noastre calculatoare să se ascundă de ruşine. În ciuda evoluţiei accelerate a tehnologiei, Samsung pare să fi reuşit să creeze un model care să reziste testului timpului măcar până la naşterea unei noi generaţii quad-core.
Pro: - CPU Samsung Exynos 1.2GHz, Dual-Core
- 1GB RAM, 16GB ROM
- Display SuperAMOLED Plus, 4.3", 800x480
- Conectivitate mai mult decât completă
- Android 2.3.3
- Construcţie solidă
Contra: - Construcţie lipsită de accente metalice
- Baterie mediocră