Pauză de paranoia puțin. E un pas inevitabil ca ordinea mondială să ajungă la nivel de corporație. Este și necesar într-un fel până la urmă. Fiecare pas a fost necesar în dezvoltarea noastră.
Dar și la nivel de corporații există un război. Un exemplu. Guvernele sunt împinse din spate să promoveze mașinile electrice. Producătorii de mașini susțin că tehnologia este prematur implementată și că ar fi necesar cam un sfert de secol până când mașina electrică să fie cu adevărat o alternativă. Na belea. Producătorii ar vrea să renunțe defiitiv la mașinile electrice. Hm...
Suntem oarecum la un moment zero. Se desenează acum două alternative pentru viitorul nostru.
Statul social, care va tăia din privilegiile celor bogați (ei tot vor rămâne bogați, dar la un nivel decent, fără sute de milioane sau miliarde care să permită derapaje) și va folosi tehnologia pentru a îmbunătății calitatea vieții oamenilor normali. Mi-e greu să cred că va fi ușor, să nu zic că pare aproape imposibil. E și o problemă de resurse și de scop. Când se va decide că suntem prea mulți? Când va fi controlată forțăt reproducerea, mai ales în mediile sărace, pentru că în clasa de mijloc controlul este voluntar.
A doua alternativă este capitalismul dur. Oamenii devin un fel de consumabile, are loc o purificare socială, păturile sărace vor fi sacrificate și în teorie vor dispărea. Deși această teorie sună bine, în realitate sporește privilegiile corporațiilor.
Justificarea acestei ultime soluții este faptul că un număr mic de persoane duce în spate asistații social. Ceea ce e corect. Dar ce nu se spune este faptul că de cele mai multe ori banii colectați de guvern nu se duc în aceeași formă ca ajutoare sociale, ci o mare parte este redirecționată spre corporații.
Reveind la paranoia, pare un fel de sistem pus la punct tocmai pentru ca în timp să ducă la sporirea privilegiilor, pe motiv că altă soluție nu există. Omul normal ajunge un sclav pe plantație, cam ca în Asia sau Africa acum, care muncește numai pentru subzistență, în timp ce bogații vor trăi în lumea lor. Eu sincer nu văd cum poate funcționa o astfel de societate. Ca să produci orice și prin orice mijloace și să faci bani, trebuie să vinzi cuiva. Până acum exploatarea e lesne de înțeles pe unde a avut loc. Nu e chiar nouă treaba. Dar ce se întâmplă când nu mai ai ce să vinzi? Ce se întâmplă dacă chiar trebuie să cheltui fix ce produci? Cine decide valoarea a ce produci?
Să te opui nu prea ai cum. E aproape imposibil să te retragi și să te rupi de sistem pentru că prin intermediul noțiunii de stat ești executat. E ca la cei care vor să se debranșeze, dar tot sunt obligați să plătească pentru că le vine căldură de la vecini. E cum vor acum să facă, dacă ai teren lângă instalații de irigații care aparțin statului, plătești pentru că sigur apa se infiltrează și la tine și e clar că ai recolte mari fără să faci nimic. Am observat și eu asta. Udă vecinul meu și roșiile se fac mari la mine. Sau ...
Nici protestele a milioane de oameni s-ar putea să nu rezolve mare lucru. E de urmărit evoluția lucrurilor.