Scris 13 decembrie 2009 - 11:34
Domnul Geoana
Ca să nu mai răm�ie repetent şi anul acesta, mam'soacră, Bunicuţa şi tanti Hrebe au promis t�nărului Geoană să-l ducă la Cotroceni de 6 decembrie.
Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni la Cotroceni numai de hat�rul ginerelui şi nepoţelului lor. Destul că foarte de dimineaţă, dumnealor, frumos gătite, �mpreună cu t�nărul Geoană, aşteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din Kiseleff, trenul accelerat care trebuie să le ducă la Cotroceni.
D. Geoană este foarte �mpacient şi, cu un ton de comandă, zice �ncruntat:
- Mam'soacră! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!
- Vine, vine acuma, puişorul mamii! răspunde cucoana.
Şi sărută pe ginerel; apoi �i potriveşte pălăria.
T�nărul Geoană poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Fraude, şi sub pamblică voturile �nfipte de tanti Hrebe, că "aşa ţin bărbaţii voturile".
- Vezi ce bine-i şade lui - zice mam'soacră - cu costumul de marinel?
- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
- Da' cum?
- Marinal...
- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, c�nd a ieşit �nt�i moda asta la preşedinţi - marinel.
- Vezi că sunteţi proaste am�ndouă? �ntrerupe t�nărul Geoană. Nu se zice marinal, nici marinel...
- Da cum, procopsitule? �ntreabă tanti Hrebe cu un z�mbet simpatic.
- Mariner..
- Apoi de! n-a �nvăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'soacră, şi iar sărută pe ginerel şi iar �i potriveşte pălăria de mariner.
Dar nu e vreme de discuţii filologice: soseşte trenul - şi nu stă mult.
Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoinţă din partea unor liberali politicoşi, cari merg p�nă la turul �nt�i, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam'soacră �şi face cruce, apoi aprinde o ţigară... Geoană nu vrea să intre �n cupeu; vrea să şadă la confruntarea televizată, cu bărbaţii.
- Nu!... nu e voie să scoţi capul din casă, prostănacule! zice unul dintre liberali lui d. Geoană, şi-l trage puţin �napoi.
- Ce treabă ai tu, ur�tule? zice mititelul smucindu-se.
Şi după ce se str�mbă la ur�tul, se sp�nzură iar cu am�ndouă m�nile de vergeaua de alamă şi scoate iar capul la televizor. Dar n-apucă să răspunză ceva ur�tul, şi mititelul �şi retrage �ngrozit capul gol �năuntru şi-ncepe să zbiere.
- Mam'soacră! bunicuţo! tanti Hrebe!
- Ce e? Ce e? sar cocoanele.
- Să oprească numărarea! zbiară şi mai tare Geoană, băt�nd din picioare. Mi-au zburat voturile! să opreascăăă!!!
Tot �ntr-un timp, iacătă un judecător de la Curte intră să vază cine s-a suit de la turul din urmă.
- Voturile, domnilor!
Cocoanele explică d-lui judecător de ce nu poate Geoană să arate voturile: fiindcă voturile erau �n sondaje si in televiziunile mogulilor, şi fireşte c-au zburat cu dopul la sampanie cu tot. Dar avea voturi.
- Parol! chiar eu le-am cumpărat! zice tanti Hrebe.
Judecătorul �nsă nu �nţelege, pretinde voturi; daca nu, la validarea apropiată, trebuie să-l dea jos pe d. Geoană. Aşa scrie regulamentul: dacă un candidat n-are voturi şi nu declară că n-are voturi, �l dă jos la orice tur.
- Dar noi n-am declaratără? strigă Bunicuţa.
- Ce e vinovat băiatul dacă i-au zburat voturile? zice mam'soacră.
- De ce-a scos capul la televizor? eu i-am spus să nu scoată capul la televizor! zice cu pică ur�tul.
- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Hrebe ur�tului...
- Uite ce e, cucoană - zice judecătorul - trebuie să plătiţi nişte voturi...
- Să mai plătim? n-am plătitără o dată?
- Vezi, dacă nu te-ast�mperi? zice Bunicuţa, şi-l zguduie pe Geoană de m�nă.
- Ce faci, soro? esti nebună? nu ştii ce simţitor e? zice mam'soacră.
Şi, apuc�ndu-l de m�na cealaltă, �l smuceşte de la Bunicuţa lui, tocmai c�nd trenul, clănţănind din roate, trece de macaz la BEC. Din smucitura lu' mam'soacră �ntr-un sens, combinată cu clătinătura electoratului �n alt sens, rezultă că Geoană �şi pierde un moment centrul de gravitaţie, ţopăie de c�teva ori şi se reazimă �n nas de Crin. Geoană �ncepe să urle...
�n sf�rşit, n-au ce să facă. Păcat �nsă de voturile acelea!... Ce-o să facă d. Geoană la partid cu capul gol? şi toate secţiile de vot �nchise!... s-ar �ntreba oricine, care nu ştie c�tă grije are tanti Hrebe şi c�tă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu o strategie la drum? Dacă se �nt�mplă să plouă, ori răcoare? Şi tanti Hrebe scoate din săculeţul ei o contestaţie tot din uniforma canonierii le Fraude.
- Te mai doare nasul, puişorule? �ntreabă mam'soacră.
- Nu... răspunde Geoană.
- Să plece mam'soacră afară din casă?
- Să plece!
- Ad', să-l pupe mam'soacră, că trece!
Şi-l pupă �n v�rful nasului; apoi aşez�ndu-i frumos contestaţia:
- Parcă-i şade mai bine cu contestaţia!... zice mam'soacră scuip�ndu-l să nu-l deoache, apoi �l sărută dulce.
- Cu ce nu-i şade lui bine? adaogă tanti Hrebe, şi-l scuipă şi dumneaei şi-l sărută.
- Lasă-l �ncolo! că prea e nu ştiu cum!... Auzi d-ta! coaliţie nouă şi voturile! zice bunicuţa, prefăc�ndu-se foarte supărată.
- Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam'soacră.
Dar bunicuţa adaogă:
- Da pe bunicuţa n-o pupi?
- Pe tine nu vreau, că din cauza ta am rămas fără voturi, zice Geoană cu humor.
- Aşa? zice bunicuţa. Lasă!... şi-şi acopere ochii cu m�inile şi se face că pl�nge.
- Las' că ştiu eu că te prefaci! zice Geoană.
- Ţi-ai găsit pe cine să-nşeli! zice mam'soacră.
Bunicuţa �ncepe să r�ză; scoate din săculeţ ceva şi zice:
- Cine mă pupă... uite!... ciucalată "Le President", măi dragă!
Bunicuţa pupă pe Geoană, Geoană pe bunicuţa, şi lu�nd bucata de ciucalată, iese iar �n lume.
- Puişorule, nu mai scoate capul la televizor!... E lucru mare, c�t e de deştept! zice mam'soacră.
- E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Hrebe.
Pe c�nd Geoană �şi măn�ncă afară ciucalata, cocoanele se dau �n vorbă de una, de alta... Trenul aleargă acuma dinspre BEC către Curte.
- Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamiţo! zice Bunicuţa către mam'soacră.
Mam'soacră se ridică bătr�neşte şi se duce �n coridor:
- Geoană! puişorule! Geoană! Geoană!
Geoană nicăieri.
- Vai de mine! ţipă cucoana, nu-i băiatul! Unde e băiatul!... s-a prăpădit băiatul!...
Şi toate cucoanele sar...
- A căzut din partid băiatul! Ţaţo, mor!
Dar deodată, cu tot zgomotul partidului, se aud bubuituri �n uşa compartimentului unde nu intră dec�t o persoană.
- Geoană! maică! acolo eşti?
- Da!
- Ce faci acolo?
- Repetam discursul de preşedinte!
- Las' că nu mai e nevoie, că am trecut de Curte şi l-au validat pe adevăratul mariner.
- Ba nu, ba nuuuu! urlă Geoană.
- Aide! zice mam'soacră, ieşi odată! ne-ai speriat.
- Nu pot! zbiară Geoană dinăuntru.
- De ce?... te doare la inimă?
- Nu! nu pot...
- E �ncuiat! zice mam'soacră.
- Nu pot deschide! zbiară Geoană desperat.
- Vai de mine! �i vine rău băiatului �năuntru!
�n sf�rşit, iacătă vine Mitrea cu o manivelă şi liberează pe captiv, pe care toate trei cucoanele �l sărută dulce, ca şi cum l-ar revedea după o �ndelungată absenţă. Şi mam'soacră se hotăreşte să stea �n coridor, pe un partid străin, să păzească pe Geoană, să nu se mai �nt�mple ceva puişorului.
Trenul ajunge la Cotroceni cu o �nt�rziere de c�teva zile. Toată lumea coboară. Mam'soacră aşează frumuşel contestaţia respinsă a lui Geoană, �l scuipă pe puişor să nu-l deoache, �l �ntreabă dacă-l mai doare nasul şi-l sărută dulce.
Afară plouă. Cucoanele se uită galeş spre palat, oftează, se suie �ntr-o trăsură şi pornesc �n oraş:
- �napoi la Kiseleff, birjar! La Bulivar!...
Daca te trezesti dimineata si nu vezi soarele, inseamna ca esti mort sau esti soarele.