http://www.jurnalul....geam-594015.htm
Iată un eveniment trist. La sfârşitul lunii august a murit deputatul UDMR de Cluj Palfi Mozes Zoltan. Potrivit legii, în urma decesului trebuia declarat vacant locul său de deputat şi, în şaizeci de zile, trebuiau organizate alegeri în colegiul cu pricina. Pare simplu. Ce se întâmplă, de fapt? De la moartea omului au trecut deja şaizeci de zile şi doar ieri a fost declarat vacant colegiul său electoral. Toată tărăgăneala e rezultatul acţiunilor şi inacţiunilor actualei majorităţi de guvernământ.
Nu-mi place umorul negru. Dar nu pot să nu mă întreb ce soluţii juridice şi organizatorice se pot lua într-o astfel de situaţie ridicolă. Dacă mandatul nu e vacant înseamnă că deputatul există, dar că lipseşte de la lucrări. Atunci el trebuie luat în calculul cvorumurilor ori de câte ori analizăm validitatea unui vot. Şi probabil că ar trebui să primească în continuare indemnizaţia şi diurna. Puterea a pus „mortul la fereastră” timp de două luni, pentru ca, de la depărtare, să pară viu, cum procedează unii cetăţeni cu rudele cărora vor să le încaseze pensia pe mai departe.
Tot acest haos are explicaţii. Pentru UDMR nu există nici o grabă. Cu alegeri, ar pierde destul de sigur un deputat. Palfi Zoltan a ieşit parlamentar de pe locul trei, în urma redistribuirilor. Acum, la alegeri parţiale, fără redistribuiri, partidul său are puţine şanse în acel colegiu unde maghiarii nu sunt majoritari. Pe de altă parte, e vorba despre colegiul natal al premierului Emil Boc. O chestiune de onoare. Dacă facem alegeri şi câştigă opoziţia? Să mai facă premierul investiţii acolo ca să se bucure un deputat duşmănos? Unii spun chiar că domnul Boc ar dori să candideze el însuşi pe plaiuri natale. Dar că nu se hotărăşte încă. Motiv pentru care mandatul deputatului decedat nu a devenit, timp de două luni, vacant. Palfi Zoltan a fost mort 60 de zile doar din punct de vedere biologic. Nu şi politic.
Câteva frontiere mai departe, în Franţa, socialiştii şi-au ales candidatul cu care îl vor înfrunta la prezidenţiale pe Sarkozy. Francois Hollande s-a impus în faţa lui Martine Aubry într-un adevărat scrutin cu două tururi, organizat în premieră, la nivel naţional, nu doar la nivelul partidului.
Iată că în Europa politicienii nu se tem de alegeri, chiar preliminare, le înmulţesc numărul. Sistemul aplicat acum permitea votul oricărei persoane care se arăta interesată şi plătea o mică sumă de bani. Ceea ce are şi riscuri, pentru că un candidat al stângii poate fi desemnat şi cu voturile electoratului de dreapta. Am susţinut încă din 2004 un sistem asemănător şi pentru PSD, nu doar pentru alegerea parlamentarilor (care a fost pus în funcţiune), ci şi pentru alegerea preşedintelui partidului şi a candidatului la prezidenţiale, sistem limitat însă la membri şi simpatizanţi. Cred că asemenea alegeri ar favoriza şi competiţia, şi curajul, şi dobândirea de experienţă.
Revenind acasă, de când preşedintele Băsescu a decolat de la popor, puterea politică nu mai vrea vot nicăieri, sub nici un motiv. Nici în Parlament. Nici în circumscripţii vacante. Nici în judeţe pe care ar trebui să le desfiinţăm, ca şi pe sectoare. Realitatea de la urne e tristă, mult mai tonifiant se face politica îndărătul uşilor de partid închise, acolo unde interesul naţiunii e păzit faţă de naţiunea însăşi.
alt destept
http://www.ziare.com...andreou-1136088
Ponta: Cine mai are incredere in Sarkozy si Merkel va pati precum Papandreou
Daca te trezesti dimineata si nu vezi soarele, inseamna ca esti mort sau esti soarele.