Automobilul este simbolul libertatii, este scanteia viselor, este hrana pasionatilor, este obiect de cult, este imboldul temerarilor, este….pe cale de disparitie. Nu, nu ma refer la automobilul ca obiect si mijloc de transport, ci ca pasiune si scop in sine.
Traim intr-o lume ce progreseaza remarcabil, dar care in acest proces uita sa aprecieze acele lucruri care ne fac viata atat de frumoasa si tinde sa le elimine. Automobilul este unul dintre ele, din nefericire. Pana nu demult automobilul insemna libertate si pasiune, nu doar un simplu mijloc de transport. Dar acum numarul celor muscati cu adevarat de automobil a scazut simtitor, atentia tinerilor concentrandu-se asupra noilor gadget-uri.
Si din pacate ceea ce cere piata, asta si primeste pentru ca nu trebuie sa fii economist renumit ca sa stii ca oferta este ghidata de cerere (bine si cererea poate fi influentata enorm dar nu voi dezbate acest subiect acum). Spun din pacate pentru ca tendinta este de a transforma masina intr-un fel de birou mobil sau sala de jocuri in care condusul conteaza putin spre deloc. De la cruise control adaptiv si pana la metode de interactiune extrem de avansate, toate sistemele noi ne distrag atentia de la ceea ce conteaza cu adevarat, si anume placerea de a conduce. A nu se intelege ca nu-mi plac gadget-urile, le consider folositoare daca sunt vazute ca un bonus si nu ca un scop in sine.
Suntem din ce in ce mai ocupati si noile metode de comunicatie ne ajuta sa fim mai productivi, dar spre ce scop final? Sa devenim niste robotei care nu mai stiu ce inseamna distractia si relaxarea? Desigur inca nu am ajuns in punctul in care dispare orice speranta, inca sunt destule masini senzationale de care ne putem bucura si putem ignora toate sistemele acestea. Dar incetul cu incetul (in realitate mai repede decat mi-as dori) noile generatii isi pierd interesul fata de conexiunea mecanica, analogica si sunt din ce in ce mai fascinate de cea digitala. Totodata majoritatea celor care cumpara masini de vis o fac doar pentru a iesi in evidenta si de cele mai multe ori nu au nici cea mai mica tangenta cu condusul, cu atat mai putin pilotajul.
Exista inca speranta, dar aceasta se stinge pe zi ce trece. Noroc cu oamenii pasionati care cer si produc opere de arta in domeniul automobilistic, adevarate obiecte de cult ce valoreaza cu adevarat mai mult decat suma componentelor lor.
Inchei aici cu speranta ca pasiunea pentru automobile nu va muri niciodata si vom avea parte intotdeauna de masini care sa ne taie respiratia prin performante si nu prin gadget-uri si dotari extravagante.
