La primul contact masina imi place. De afara se vede bine, parca arata chiar mai bine decat Outlander-ul cu cele doua caciulite caracteristice pe bot. Interiorul este bine infofolit in piele, plasticele misto, placute la atingere si bine finisate.
Postul de condus inalt, scaunul cam putin profilat dar comod, volanul friendly si reglabil. Dar doar pe inaltime, profunzimea ramane fixa si dureaza putin pana ma obisnuiesc cu pozitia.
Ergonomia este buna, majoritatea comenzilor la un antebrat distanta, comanda de la clima 100% intuitiva… cum spuneam, la prima urcare e bine.
Pornim motorul (diesel 2.2 – 160cp) si… surpriza! Nu face karr-kaarrr, e chiar usor mukles, vibratiile nu se simt mai deloc, accelerez putin in gol sa vad ce zice si nu zice rau deloc… e ok si la capitolul asta.
Motor pornit, oglinzi reglate, volan la fel, bagam ProFm Dance la radio si da-i!
Dar stai putin, am uitat ca-i frantuzeasca, deci… isterica! Am uitat centurile si face ca sirena lui Vasile Roaita. Nu vrem sa vedem care e mai incapatanat, noi sau piuiala total enervanta si punem centurile, auzim muzica, deci… mergem!
Drumul este unul ultracunoscut, DN-ul. Ala primul. Adica 1.
Imi convine asta, am facut drumul asta de atatea ori si cu atatea masini incat pot face o comparatie oarecum directa intre ele.
Plecare din Bucuresti, trafic asa cum stiti ca e. Cutia in 6 trepte isi face treaba bine, eu obisnuit cu benzinarele am cateva sughituri dar nimic grav… ok, recunosc, mi s-a oprit o data motorul! Doar o data!
In trafic ai ceva de munca cu cutia, dar nu mai mult decat la alte diesel-uri. In general de la treapta I la III, cu treceri relaxante prin II. Pleaca bine de pe loc, urca bine in ture, chiar daca C-Crosser-ul e cat o sofa se arunca bine printre adormitii mioritici. Cutia foarte elastica, aproape de pe loc pleaca cu a III-a fara stres, deci poti fi si lenes daca asta vrei.
Barbu Vacarescu, trecem prin fata pe la Cocosatu’, dreapta la Baneasa si… da-i!
Urca bine in trepte pana sus, am tinut-o pana intr-a IV-a in ture si apoi rapid V si VI si s-a domolit. Mergem relaxati cu 100km/h si ne dam seama ca ne place si la drum.
Incerc, fortat de “concurenta”, niste reprize rapide de la 60 la 100 si urca bine, incerc niste frane de motor combinate cu cea de serviciu si se opinteste voioasa, reduce cu spor si fara deranj… e bine.
E, de cand ne-am suit in masina am avut un semn de intrebare: daca e atat de comoda suspensia, oare la viteze mai mari nu face probleme?
Dupa ce a inceput sa se mai “indoaie” drumul am simtit reversul medaliei. Suspensia lui C-Crosser, mai moale decat la Outlander, te face sa te simti putin nesigur la inceput. Nu-ti da senzatia ca rastoarna, nu, senzatia este una normala pentru o masina de clasa ei dar comparand-o cu fratele migdalat parca cel ce mananca cu betele are un mic punct in plus la stabilitate la viteze mai mari.
Curios din fire, atac niste curbe ceva mai tare. Ma asteptam la asta, masina a stat pe trasa fara sa cracneasca, doar senzatia a fost ca se inclina.
Totusi, sunspensia mai calma a C-Crosser-ului ne recucereste pe centura Ploiestiului, o stiti cu totii… pana in zona de lucrari sunt numai valuri /praguri / santuri in asfalt. De la zona de lucrari in colo… mai adaugam si pamant /praf /pietricele si avem formula magica. E, pe partea asta am simtit ca suntem in limuzina mare, nu in intr-un SUV. Bun.
Ajungem la Turbo-Zone (cine nu stie, intre Ploiesti si Campina 😀 ) crestem putin viteza de deplasare si vedem ca la viteze mari te simti putin nesigur din cauza directiei sensibile. In cateva minute te obisnuiesti si dulapiorul se dovedeste un companion bun si la viteze mai mari.
Cum suntem in Romania si toti “dibacii” au carnet, ne-am trezit cu un Logan albastru ce a schimbat banda aiurea si am testat si franele la maxim. Eficiente si fara sa dea senzatia ca ai fi la limita, si-au facut treaba excelent.
Ajungem la Cornu si un gand nu-mi dadea pace: mi se parea ca la plecarile de pe loc in forta, cu rotile cabrate, masina tinde sa rupa aderenta pe fata prea tare si sa aiba o tendinta sub-viratorie. Pe serpentinele din Cornu am incercat cateva plecari in forta, usor smucite.
Intr-adevar, cu sistemul de control al tractiunii oprit, aderenta se rupea insa masina ramanea controlabila. Am mai facut un test in conditiile in care am cuplat si putea spate (buton disponibil pe consola centrala). Alta viata! C-Crosser-ul isi mentinea directia fara abatere.
Ne-am cazat si asteptam ziua de maine. Pentru ca maine vine… Citroen C-Crosser / off-road drive test!
spining
